CASTRUL ROMAN

Castru de unitate auxiliara si asezare civila, localizate la sud de satul Cigmau, in imediata apropiere de Geoagiu, intr-un punct cu ruine antice romane ce nu a fost determinat cu certitudine absoluta, din lipsa de cercetari arheologice destul de atente si de sapaturi sistematice. Din teritoriul Cigmaului, cele mai importante puncte arheologice romane (cu ruine si vestigii remarcabile) se afla pe:
1. Turiac (Turrak, Torokvar, adica ,,cetatea turceasca"), platou lung de aproximztiv 2 000 pasi, lat de cateva sute de pasi, la sud de sat distanta de un sfert de mila, inconjurat de un val cu sant adanc, zidurile vizibile peste tot la mijlocul veacului al XIX-lea, ruine din ziduri de piatra, material tegular (tigle etc.), ceramica romana, tuburi de conducta din lut s.a. Considerat ca locul castrului auxiliar ;
2. Pogradie la est de Cigmau, spre Geoagiu, platou vast acoperit cu ruine de cladiri, multe piese si fragmente tegulare, de constructii si pavaj-padiment. Numit de populatia locala ,,Cetatea Oriesului", de exemplu dupa o relatare din presa in 1865, ,,Podgradie .. . sapaturile in acest teren castiga mereu importanta, Numai in zilele trecute au aflat, cu ocazia sapaturilor pentru scoaterea pietrei, o sculptura de leu din porfir, caramizi multe din care una cu stampila S B B, alta N S B, monede: Hadrianus, Vespasianus, Imp. Caius Domit. aug. Germ. P M I R P U T, multe blocuri de piatra fasonate, unele cu chenar frumos si pe altele urme de scriere, una - Herculi invicto -; zidurile cetatii, resturi din o conducta etc.. In apropiere, spre comuna Bobilna se afla pe o inaltime de pe malul Muresului vechile ruine ale fortaretei romane Germisara, unde asemenea s-au gasit antichitati romane. 

BAILE ROMANE

Pasiunea sportiva, ca si curatenia corporala la romani, au adus dupa sine, in toate epocile de existenta a acestora, construirea, amenajarea si folosirea pe scara larga a instalatiilor balneare de toate categoriile si proportiile, incepand cu cele ale locuintelor particulare, a bailor publice, construite, mai ales, in centrele urbane ( cum ar fi, de pilda, in Dacia, la Ulpia Traiana sau Apulum ), dar si in localitatile rurale ( de pilda la Micia), ca si baile cu ape termale tamaduitoare, folosite in scop curativ, in reabilitarea sanatatii si alinarea suferintelor.
In asemenea conditii este de la sine inteles ca avem pe teritoriul Daciei romane o serie de dovezi materiale, care sa confirme prezenta unor bai familiale de camera, nelipsitele bai din castrele militare pentru garnizoanele respective si sa sesizam captarea si amenajarea izvoarelor naturale termale din cuprinsul provinciei in statiuni publice balneare.
Statiunea balneara cea mai importanta, mai bine organizata si, ca urmare, mai frecventata de romani de pe teritoriul actual a Hunedoarei, a fost si a ramas pana in prezent, cea de la Geoagiu-Bai, antica Germisara. Denumirea statiunii e mostenita de la daci si mentionata apoi, sub aceeasi forma, si de romani.
Sub stapanirea romana, baile cu izvoare calde, ca cele de la Germisara ( Geoagiu-Bai ) erau mult cercetate, si erau prevazute cu instalatii adecvate, cu sanctuare unde se venerau anumite zeitati protectoare ale acestor ape tamaduitoare etc. Despre importanta de atunci a bailor si a intensei lor vizitari ne vorbesc numeroasele urme arheologice pastrate peste veacuri – vechi edificii, bazine pentru bai, inscriptii si statui dedicate zeilor tamaduitori – unele descoperite chiar pe locul actualelor instalatii balneare. Dintre monumentele cioplite in piatra, aflate aici si pastrate in incinta bailor sau in muzeele din Deva si Orastie amintim grupul statuar reprezentand divinitatile tamaduitoare Aesculap si Hygeea, ale caror imagini ( insotite de sarpe, in cazul nostru incolacit pe un baston ), simbolizeaza pana azi stiinta farmaceutica si medicala. Un alt monument, de asta data o inscriptie, e dedicata de P. Furius Saturninus, guvernator al Daciei pe la nul 161 e. n. Acest inalt functionar, oaspetele de seama al bailor, venind la izvoarele termale binefacatoare de la Germisara, pentru a-si cauta de sanatate, consemneaza acest fapt prin ridicarea monumentului zeilor protectori Aesculap si Hygeea, ca multumita pentru insanatosirea sa. Calitatea si numarul mare al vizitatorilor din acea vreme la baile Germisara ar putea fi ilustrate si cu alte exemple, oferite de numeroase documente arheologice.

BISERICA DE TIP “ROTONDA”
...
Biserica este alcatuita dintr-o nava circulara cu diametrul interior de 5,5 m, continuata spre rasarit cu o absida semicirculara lunga de 2 m si care are o deschidere inspre nava de 3 m. Lungimea constructiei pe axa E - V este de 7 m in interior si de 9 m in exterior. Materialul de constructie folosit la ridicarea rotondei a fost caramida romana in asociatie cu o cantitate mai redusa de piatra de rau, prezenta mai mult in partile superioare ale elevatiilor. Intrarea in rotonda se face prin partea de SV, printr-un portal introdus in zidarie intr-o faza mai tarzie; portalul este format din doi usciori de piatra cu muchiile exterioare tesite, ambii fiind prevazuti la partile superioare cu cate un capitel cubic. Deasupra, doua randuri de caramida medievala iesite putin in afara in raport cu paramentul, formeaza un arc usor frant. Un alt arc, de forma semicirculara, realizat din caramida romana si aflat mai sus decat arcul portalului actual, trebuie sa fi fost cel initial. Rotonda este prevazuta cu un numar de sase ferestre: una in partea estica a absidei si restul in nava, cate doua pe partile de N si de S, iar ultima la V; in afara de fereastra vestica care este rotunda, toate celelalte sunt dreptunghiulare cu inchideri semicirculare la partea superioara. Aceste ferestre apartin prin forma si stil epocii romanice, fiind tratate in ambrazura, stramtate la mijloc, cu evazari largi spre exterior si interior. Ferestrele navei sunt amplasate in partea superioara a elevatiilor, iar cea de la absida se afla mai jos, deoarece absida fusese boltita in vechime, cu o semicalota din piatra si caramida, din care astazi se mai pastreaza doar punctele de plecare ale acesteia.
In literatura de specialitate exista putine referiri la acest unic monument de cult din Ardeal. Edificiul este singura rotonda din tara care se mai afla in picioare si poate fi vazuta. In jurul bisericii exista un cimitir, in care primele inmormantari au inceput sa se faca in secolul al XI-lea, in vremea regelui Ladislau I (1077 - 1095), iar ultimele in cursul secolului al XVIII-lea. Cercetarea cimitirului a fost si este posibila, astazi, doar in perimetrul actual al curtii casei parohiale reformate, pe terenul delimitat strict de imprejmuirea acesteia. In cele opt campanii de sapaturi, intre anii 1993 - 2000, au fost descoperite si cercetate un numar de 157 morminte, depistate intr-un numar de 17 santuri arheologice (Supr. I, S. 1 - S. 16).
La mormintele din cimitirul aflat in jurul rotondei deosebim doua orizonturi de inmormantare: unul mai vechi, de epoca arpadiana - datat cu monede din vremea regilor Ungariei Ladislau I (1077 - 1095) si Coloman (1095 - 1114) - cu defunctii ingropati fara sicrie, in gropi cu adancimi relativ mici; altul mai nou, cu inmormantarile incepand probabil din secolul al XIII-lea si continuate in secolele urmatoare, cu defunctii depusi in sicrie si in gropi mai adanci.
In privinta cronologiei inceputurilor rotondei, ne mentinem in continuare parerea ca aceasta a fost ridicata, cel mai devreme, probabil pe la inceputul secolului al XII-lea. Clarificari si concluzii mai precise, lipsite de unele din incertitudinile actuale, vor fi posibile numai dupa finalizarea cercetarilor arheologice; investigatiile vor fi continuate in interiorul rotondei, apoi in exterior, langa ziduri, precum si la diferite distante fata de monument, in cimitir